marți, 29 iunie 2010

alerg pe un peron fara sfarsit dupa un tren inexistent...nici nu stiu de ce alerg.E soare dar ploua totusi.Toate persoanele cunoscute trec pe langa mine in partea opusa trenului.Ei de ce nu alearga?Ei pur si simplu pasesc cu pasi fermi pe cand eu simt ca ma scufund in ciment.Simt cum ma inghite totul...nicio mana sa ma traga la suprafata.E intuneric...atat de intuneric si nimeni in jur.tip o data...tip de doua ori...NU MA AUDE NIMENI?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu