Si incepe postul ei ca toate celelalte posturi:nu este nimeni langa ea sa o tina de mana,nimeni in camera,nimeni in suflet..si ar vrea sa simta asta...aceea farama de speranta care era candva.cand se trezea si era fericita ca e o alta zi...cand se dedica tutror lucrurilor ce o inconjurau.inainte erau persoane carora le pasau de ea..si acum sunt probabil,dar cu acelasi orgoliu prostesc ea ii respinge.se inchide in ea si nu ii mai pasa si nimic nu mai conteaza..viseaza doar la zile mai bune si la persoane mai bune.Viseaza ca e cineva si pentru ea si ca o cauta.Isi vede viitorul *intr-o noapte ploioasa de toamna pe o banca,stand singura*.
iar mintea ei de adolescenta proasta constata doar un lucru:ar vrea sa fie iubita dar ii este prea frica sa ceara asta pentru ca ar putea iesi ranita ca ultima data
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cat de mult te iubesc!Dimineata,seara,la pranz,noapte si intre ele si tot timpul.
RăspundețiȘtergere