Dragi parinti

Dragi parinti,

Va multumesc ca m-ati crescut si m-ati educat cum trebuie.Va multumesc ca mi-ati oferit tot ce mi-am dorit,mai devreme sau mai tarziu.Insa ma rog sa fiti constienti ca nu puteti sa ma schimbati.Asa am fost,sunt si voi fi in continuare:o cascata.Puteti sa ma criticati cat vreti,am invatat sa nu ma las de la prima lupta.Pana la urma asta este viata:o lupta.Stiu ca in aceste momente sunteti suprati pe mine,dar ganditi-va,viata voastra ar fi fost mai frumoasa fara mine?Va simtiteati mai bine acum?Sper ca nu.De multe ori as vrea sa pot da timpul inapoi,sa nu mai repet greseala facuta...in zadar!Sunt neputincioasa in fata timpului si in special in fata lui Allah.Stiu ca ati vrea sa fiu perfecta,insa nu am cum.Nu vreau si nici nu pot.As vrea sa va simtiti mandri de mine macar odata.Poate va sosi acel moment,candva.
Ma uit in camera si vad niste pereti si o usa.Usa aceea a fost mereu inchisa.De ce?Pentru ca eu n-am stiut cum sa ma apropii de voi.Am stat mereu singura:eu si calculatorul.Asa cum fac si acum.Doar eu si tastatura.Intotdeauna mi-a fost teama sa va zic ce simt.De ce?Pentru ca n-ati stiut sa va apropiati de mine.Pana la urma cine este vinovatul?Eu,mama sau tata?Cu siguranta sunteti toti.Poate intr-o zi o sa am curajul sa va spun ce simt,ce gandesc.Pana atunci o sa raman aici si o sa astept sa va apropiati voi de mine.Eu sunt prea lasa ca sa fac asta.